Trevi, templul măslinilor

P1030486Odată cu sosirea toamnei, valea cuprinsă între Foligno și Spoleto sau “Coasta de argint”, așa cum o numesc localnicii, se colorează în fiecare an de un gri argintiu cu nuanțe de violet ce provine de la livezile cu măslinii ajunși la maturitate și gata de cules. “Il moraiolo”, așa se numește această rasă de măslin, o plantă oarecum pitică, cu fruct de dimensiuni reduse ce se cultivă pe scară largă în centrul Italiei și din care se pare că iese unul dintre cele mai bune uleiuri extravirgin din lume.

Gustul său este delicat și puțin picant iar cel mai important lucru despre el, este că are o bună doză de polifenoli (antioxidanți ce ajută la distrugerea radicalilor liberi), adică bun pentru sănătate. Costul este marișor, între 9 și 14 euro sticla de 750 ml (uleiul extravirgin acela pur care nu are nici o legătură cu cel industrial pe care îl găsim în magazine), dar îi înțeleg valoarea și o apreciez mult mai mult după experiența mea personală la cules de măsline din livada unor prieteni, dar asta e o altă poveste.

Vechiul măslin al Sfântului Emiliano. Se află lângă Trevi, în satul Bovara și are 1700 ani.

Vechiul măslin al Sfântului Emiliano. Se află lângă Trevi, în satul Bovara și are 1700 ani.

Într-o zi de toamnă însorită decid să-mi petrec una dintre zilele mele libere la Trevi, unul dintre cele mai frumoase sate din cele 23 ale Umbriei înscrise pe faimoasa listă despre care vorbeam în articolul trecut. Ajung aici cu mașina și de pe strada plină de curbe, încă din depărtare, Trevi apare în față ca un templu maiestuos, cocoțat pe unul dintre ramurile muntelui Serano, ce parcă venerează și binecuvântează livezile sale de măslini de la înălțime.

IMG_0007

Nimerind chiar în perioada culesului, încă de la primele ore ale dimineții, printre copacii de “argint” se deslușesc deja contururile echipelor de culegători ce răspândesc plase pe sub măslini și se poziționează pe scările din lemn sprijinite de ramurile ce vin “pieptănate” cu rastelul și golite într-o clipire. Este o zi de sărbătoare pentru unii care râd, sunt veseli și se distreză, alții sunt tăcuți și obosiți pentru că vin de la un alt cules și pentru ei nu este o joacă.

Îi las în urmă și pe drum mă opresc la una dintre bisericuțele care după mine merită o vizită. Se numește “Madonna delle lacrime” și se spune că aici într-o zi caldă de vară a anului 1485, pe când era doar o casă colonială, Maria ce era pictată pe unul din zidurile externe ale casei a fost văzută lăcrimând sânge. Noutatea miracolului a provocat o devoțiune populară destul de puternică și afluxul de pelerini creștea tot mai mult. Autoritățile din acea vreme au hotărât astfel să ridice un templu somptuos, adică biserica de astăzi, care a fost îmbogățită între timp în interiorul său cu fresce pictate de Pietro Vannucci.

P1030489

Madonna delle lacrime

Mergând mai departe la ultimul “ac de păr”, intru în oraș unde las mașina chiar sus în deal în Piazza Garibaldi. Trecând pe sub poarta del Lago, se pătrunde în piața principală, Piazza Mazzini. Este una din zilele în care se sărbatorește uleiul și lumea se strânge din toate părțile. Piața principală este plină de producatorii autohtoni care te îndeamnă să guști noul ulei ce se prelinge pe bucățele de pâine prăjită pe loc la grătar.  Gustul e senzațional și fac bis-uri continue până mă satur. Pe lângă producătorii de ulei, mai sunt cei de brânzeturi, de mezeluri, de legume, de trufle și alte bunătăți ce înveselesc instantaneu simțul meu gustativ și olfactiv.

IMG_0361P1030516

Trufle

Trufle

P1030539

În fine las gustările din centru și mă pierd pe straduțele întortocheate ale orașelului. Întâlnesc la prima cotitură, biserica Sant’Emiliano (nimic exceptional înăuntru în afară de cele trei abside romanice și un portal din secolul al XV-lea), biserica Sfantul Francisc (construită în secolul al XIV-lea pe locul unde Sfântul Francisc a dojenit aspru un măgar prost crescut pentru deranjul ce-l provoca auditoriului în timpul predicii sale, moment în care măgarul a îngenuncheat în tăcere până când Sfântul Francisc a terminat), Mănăstirea Sfântului Bartolomeu (pe fațada vechii mănăstiri se poate vedea portalul de intrare cu o frescă din anul ‘400) și multe clădiri nobiliare din perioada renașterii. La Trevi, ca dealtfel în mai toate orașelele și satele medievale, nu e nevoie de hartă, pulsul orașelului se simte mai bine când rătăcești pe străzile sale fără un scop anume, în tăcere contemplativă. Străduțele sunt strâmte și pietruite, din când în când găsești colțuri întunecate contorniate de bolte din piatră, scări ce urcă și coboară și ochiuri de peisaje înspre colinele pline cu măslini.

Mănăstirea Sfântul Bartolomeu

Mănăstirea Sfântul Bartolomeu

IMG_0042IMG_0025IMG_0377IMG_0076 IMG_0021P1030549

Și dacă tot sunt în templul măslinelor, bineînțeles că nu am să ratez o vizită la muzeul măslinelor unde, un tip atipic explică procesul de cultivare, producție și conservare a uleiului extravirgin de măsline.

Măcinător de măsline antic

Măcinător de măsline antic

Eu am avut norocul să-l văd cu ochii mei, să adulmec parfumul îmbătător și să gust prima picătură caldă de ulei direct de la gura măcinătorului de măsline. Este o senzație de nedescris și realizezi deabia atunci cât de prețios este acest produs natural.

“Gustând” printre ramurile de măslini jocul de culori fierbinți creat de soare la apus, m-am întors de la Trevi regenerată și odihnită cu stomacul plin și bine uleiat cu cel mai de calitate ulei extravirgin.:-)

P1030633P1030618

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s