Misteriosul lac din munții Sibillini

P1020753De ceva vreme mă tot gândeam la o excursie în munții Sibillini, mai precis la lacul lui Pilato, dar tentativa eșua de fiecare dată dintr-un motiv sau altul, până când într-o zi caldă de iulie, cu rucsacul în spate conținând lucrurile indispensabile ca aparatul de fotografiat, sandwich-uri, o ciocolată și circa 2 l de apă (pentru că se știe muntele deshidratează), eram gata pentru râvnita aventură din parcul național al munților Sibillini, la granița dintre Umbria și Marche, acolo unde ascuns între munți se află un lac glacial unic și foarte sugestiv: Lacul lui Pilato.

Despre acest lac, legenda spune că Pilato, singurul responsabil pentru crucificarea lui Isus și condamnat la moarte de către împaratul Vespasian, a fost pus într-o caruță trasă de bivoli și încredințat soartei. Bivolii furioși, plecați de la Roma, au ajuns tocmai în acești munți terminând cursa lor nebună în acest lac aruncând corpul lui Pilato.

Accesul la acest lac singuratic si misterios este destul de greu, iar principalul protagonist al lacului este un crustaceu unic în lume, de culoare roșiatică numit Chirocefalo. Nu îl găsești în nicio altă parte a globului. Își depune ouăle pe marginea lacului, așa că este important pentru cine ajunge aici să nu se apropie prea mult de mal.

Sunt vreo trei trasee pe care se poate ajunge la lac, unul mai lung sau mai scurt decât altul cu dificultate mai mai mică sau mai mare. Traseul pe care l-am ales începe la Forca di Presta, situat la 1550 m altitudine, la poalele muntelui Vettore unde se termină strada și unde se poate parca mașina și de unde începe urcatul pe munte.

Vedere din parcarea de la Forca di Presta

Vedere din parcarea de la Forca di Presta

O privire în urmă spre parcarea de la Forca di Presta

O privire în urmă spre parcarea de la Forca di Presta

Știam deja că timpul care mă separa de obiectivul meu (Lacul lui Pilato),  era de trei ore de urcat, adică o plimbare medie pentru cine este antrenat, ceea ce eu nu sunt în prezent pentru că experiențele mele sunt legate de drumeții medii ușoare cu o lungime de aproximativ 10-15 km în colină.

Mă tot întrebam dacă corpul meu va funcționa cum trebuie într-un ambient destul de difcil și obositor care tocmai mă aștepta, dar atunci când mintea este ferm convinsă de un lucru, organismul tinde să o urmeze.

Vedere spre Castelluccio, un sat cunoscut pentru producția de linte și pentru lanurile sale de flori colorate

Vedere spre Castelluccio, un sat cunoscut pentru producția de linte și pentru lanurile sale de flori colorate

În depărtare se văd lanurile de flori colorate și imaginea Italiei pe una dintre colinele de la Castelluccio

P1020719

Așadar, iată-mă la drum mai determinată ca niciodată și până la un anumit punct nu am nimic de raportat, cu excepția peisajului ce mă inconjoară care este încântător. Pe traseu, în timpul urcușului spre cabana Zilioli am simțit în câteva rânduri nevoia de energie, satisfăcută pe deplin cu câteva pătrățele de ciocolată amară înfulecată rapid ca limba mobilă a unei unei șopârle ce se proiectează afară inșfăcând preda după o lună de post negru. 🙂

O privire în urmă...

O privire în urmă…

....și una în față

….și una în față

Munții Laga în depărtare

Munții Laga în depărtare

O vedere de ansamblu de la cabana Zilioli spre traseul parcurs

O vedere de ansamblu de la cabana Zilioli spre traseul parcurs

Cabana Titoli Zilioli (2250 m), care nu este altceva decât o mică căsuță din piatră construită în memoria unui alpinist ce-i poartă numele, mort în 1981 pe acest traseu în timpul unei excursii făcute pe timp de iarnă, este construită între vârful Redentore (2448 m) în partea stângă și vârful Vettore (2476 m) în partea dreaptă. De aici încep alte trasee înspre vârfurile din împrejurimi și înspre obiectivul meu, Lacul lui Pilato. Ajunsă la cabană, observ că există prezența unor fâșii substanțiale de zăpadă ce coboară din munți și parțial pe calea principală ce duce înspre lac.

Vârful Redentore

Vârful Redentore

Vârful Vettore

Vârful Vettore

Coborârea înspre lac începe cu o pantă destul de ușoară care mă conduce la una dintre fâșiile de zăpadă netopite și de care mă bucur un pic înainte de a începe coborârea abruptă ce mi se zărește în față și care îmi dispare din imaginea vizuală ca o pâlnie de rocă. Urmez poteca strâmtă și abruptă ce coboară și mă ajut un pic cu mâinile până ce îmi apare în toată splendoarea sa lacul cel mult râvnit. De fapt sunt două în această perioadă și îmi dau imediat seama că mai este drum lung și greu până acolo (câțiva oameni se deslușesc mici ca niște furnici ).

Eu și fâșia de zăpadă :-)

Eu și fâșia de zăpadă 🙂

Coborârea spre lac

Coborârea spre lac

Lacul lui Pilato

Lacul lui Pilato

Decid să mă opresc la jumătatea coborârii și pe una dintre stânci mă așez să mă odihnesc și să consum ultimul sandwich rămas în rucsac cu o vedere de o frumusețe inegalabilă înspre lac și înspre munții ce-l împrejmuie.

IMG_0426IMG_0450

Rămân aici câtva timp fermecată de frumusețea locului și de senzații unice greu de descris și îmi promit să mă întoarc aici pe traseul opus (pe la Forca Viola) ce ajunge direct la lac. Încep urcușul pe drumul de întoarcere iar după vreo două ore și jumătate ajung la mașina parcată la Forca di Presta strivită de oboseală dar fericită ca un copil care nu a văzut niciodată marea.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s